Categorie: Amintiri

Cristea 2015

Vin in fata voastra sincer, ciufulit, nemachiat si nefotoshopat, asa cum m-am dat jos din pat. Asta sunt.
Azi buletinul meu implineste o varsta rotunda.
Hai sa va traiesc!

cristea2015

Cu sau fara cratima, tot aia e

Momentul acela când încerci să-ți corectezi copilul care zice”foarte special” (de exemplu) și nu poți pentru ca… „așa a auzit el la televizor”. Și nu la vreun post obscur sau tabloid ci la un post specializat pentru copii.

  • -Și parca vezi studentul fomist care traduce scripturile bagandu-le mai întâi în Google Translate și apoi aruncand câte un ochi în viteza sa vadă ce a ieșit. Nu are timp, sunt sute de pagini iar el e foarte prost plătit tocmai pentru ca nu are experiența, pentru ca e incepator. Postul n-are bani de specialisti.
  • -Producătorul ia teancul de hartii și număra foile sa știe cât are de plătit. E un fost traducator care n-a dat bir cu fugitii după o luna, s-a și cuplat cu economista intre timp, ii e cald și bine.
  • -Traducerile ajung în studioul audio unde niște „voci” nepasatoare citesc mecanic ce scrie, nu e treaba lor sa facă gramatica. Ce, sunt nebuni să se pună rău cu sefii ? Și, oricum, au mult pe ziua de azi, trebuie sa termine pana la 3 ca mai au o sesiune în alt studio.
  • -Patronii au alte treburi, au băgat o caruta de bani în licente, în cumpărat franciza pentru Romania, în spagi (mari) la cablisti ca sa intre canalul în lista de must carry, să se vadă, sa vina publicitate…
  • -Iar CNA-ul doarme, el se trezește doar la comanda politica.

La capătul celălalt este micuțul meu pe care îl las să se uite la TV la posturile pentru copii. Unde aude de nenumărate ori… „foarte special” (ca sa păstram exemplul). Eu nu sunt absolvent de filologie dar știu din clasa a 8-a de la engleza ca a traduce „very special” cu „foarte special” e dovada de agramatism, de… „este multi”.

Și văd agramatismul asta băgat în mintea baietelului meu. Și ma înfurii. Și atunci scriu cum am scris aseară:

phuttuy

 

Foamea, nepasarea, nepotismul, goana obsesiva după bani... toate le plătim noi cei de la capătul celălalt. Și e generalizat:

  • Inlocuiți termenii cu „asistent- doctor neplecat în Anglia – profesor devenit manager”si veți vedea de ce e periculos sa te imbolnavesti.
  • Înlocuiți cu „”profesor prost plătit- inspector din gasca de la putere – ministru pus politic” și veți vedea de ce ni se prosteste tineretul cu fiecare an care trece.

 Foamea, nepasarea, nepotismul, BANIIIII… iar nota de plata se rostogoleste amplificata pana la noi, oamenii de rând, care ne scarpinam prin buzunarele goale, ne imprumutam, mai facem și noi, la rândul nostru o „invarteala”… și plătim.

Eventual mai zicem si cate un „futu-ti..!” sa ne racorim ca suntem prea „fututi” de toti si de toate.

Ca oricum, cu sau fara cratima, tot despre noi e vorba.

De suflet, de Craciun

tranquilityStau in cerdac cu ochii inchisi si cu fata batuta de soare. Un soare demn mai degraba de Pasti decat de Craciun. Fata mi s-a incins cu o caldura placuta.

Din hol se aude in surdina o muzica de Craciun adevarata, tonica, vesela… Nu stiu pe unde a gasit Marinella CD-ul asta fara lerui-ler –uri plangacioase dar e exact ce-mi trebuie.

Mmmm, cred ca a deschis Bunuta usa cuptorului sa mai trebaluiasca ceva caci sunt invadat de arome de fripturi in devenire. Mmmm…

Pe nesteptate aromele se amesteca si mult mai intensa devine cea de cafea proaspata. Deschid ochii: Alina imi flutura pe furis prin fata nasului o cana aburinda. Din capatul holului, de langa brad,  Matei imi face cu ochiul: “Te-a pacalit, este?”

“-Este” zic eu si il mangai pe cap pe Alexandru care, cu o masinuta in mana, tocmai a venit sa-mi ceara telefonul sa se joace.

Dar uita repede de el cand da cu ochii de Pasha, motanul cuibarit in bratele mele.

Pasha sta cu ochii inchisi si cu fata batuta de soare. Un soare demn mai degraba de Pasti decat de Craciun. Alexandru se apuca sa-l mangaie gospodareste.

Inchid ochii din nou si il aud pe Pasha cum incepe sa toarca…

Diseara e Craciunul. Sarbatori Fericite!

.

 

Un dezastru evitat

 

Multumiri pentru promptitudine!

trecere pietoni

Cu ceva timp in urma semnalam o situatie periculoasa, un potential dezastru pe cale sa se intample .

Dupa ce am scris articolul chiar copilul meu era sa fie lovit de o masina care nu a dat prioritate.

Atunci v-am cerut un sfat si, recunosc cu bucurie, am primit sfaturi competente.

Astazi, dupa cum vedeti, situatia e rezolvata.

Repet: multumiri pentru promptitudine. Copilul meu, la fel cu ceilalti de la gradinita si liceul din apropiere, sunt mai in siguranta acum.

Un dezastru pe cale sa se intample

Stau langa Liceul Cosbuc a carui iesire da in aglomeratul Bd Ferdinand. Acum ceva vreme s-a inlocuit un stalp. Pe el era semnul de circulatie care marca”trecere de pietoni”. Stalpul s-a inlocuit, semnul nu. Semnul corespunzator de vizavi a ramas.

Pe urma s-a reasfaltat bulevardul. Marcajul nu s-a mai refacut. Trecerea de pietoni nu a mai fost marcata cu zebra.

  • Cand elevii ies de la liceu trec pe langa indicatorul de „trecere de pietoni” ramas si traverseaza convinsi ca li se va da prioritate
  • Soferii veniti dinspre piata Pache Protopopescu acceleraza in linia dreapta, habar n-au de „trecerea” de la liceu, cred ca elevii ii vor da prioritate si… pot intra in plin in  niste copii convinsi ca sunt in zona de siguranta.

Ca d-aia vin si zic: ajutati-ma cu o informatie: Tocmai am vazut un grup de elevi  gata sa fie spulberati de o masina venita in viteza.

Nu era vina copiilor: erau pe o trecere de pietoni.
Nu era vina soferului: acolo nu era nicio trecere de pietoni.
(Criminal paradox, nu?)

GEDSC DIGITAL CAMERACert e doar ca, daca dezastrul (evitat in ultima clipa) se producea, am fi asistat (iarasi) la pasarea de la unul la altul a responsabilitatii, la procese interminabile, la inflamarea presei, la „cioc-souri” in care „deontologi” si „analisti” si-ar fi dat cu parerea doct sau vehement.  Asta in timp ce familii indurerate si-ar fi inmormantat copii sub obiectivele camerelor care ar fi dat planuri detaliu cu sicrie, lacrimi si coroane de flori.

Nu vreau asta, mai bine dati-mi un sfat:

 

Cui sa ma adresez? Ce organism are competente aici sa opresaca dezastrul pe cale sa se intample?

 

PS: daca n-aveti un raspuns, macar dati un share; poate ajuta.

________________________________________________

Niste muschetari dupa 30 de ani

Eu sunt Adi Mare. Spre deosebire de Adi Mic cu care umblam mereu, ni se spunea asa ca sa nu ne incurce lumea. Si in armata mergeam mereu impreuna, special, in asa fel incat si ofiterii ne incurcau, nu stiua care-i Cristea si care-i Cretu.

Acum cateva decade (ca daca zic cateva zeci de ani mi se ridica parul in cap), acum niste ani, zic,  AdiMic m-a dus prima oara la spectacolele Grupului Voua. Avea el acolo un var care canta la chitara, varu’ Puiu.
Asa l-am cunoscut pe Puiu Cretu, asa am cunoscut Grupul Voua. Erau vremurile comunismului si ne miram cum de nu ii inchide nimeni pentru ce spuneau in textele lor. La spectacolele din sala de la Drept radeam in hohote de glume  in timp ce asteptam sa vina cineva de la „Cultura” si sa ne ia pe toti. Pe ei pentu ca zic si pe noi pentru ca radem.
Paaana mea… alte vremuri, alta lume. Atunci nici nu visam sa putem face o inregistrare

Mi-am amintit de asta zilele trecute cand am transmis in direct pentru SmartTV-urile Samsung spectacolul „Tapinarii 12 ani„. Totul pe aplicatia SeeNow, transmisie realizata de NETv.
Printre invitati… Puiu Cretu.
Si atunci m-a palit:

Frateee… ca drum lung am parcurs!!!

De la ascultat cu ochii mari pe baietii cu chitara de pe scena cu teama ca acusi-acusi se taie spectacolul… pana la a-l transmite pe Puiu LIVE, prin televiziunea mea, catre cei cu care am contract.

Cine dreaq credea acum 30 de ani ca „o sa il dau in direct pe televizor la mine”?

Voi v-ati ai ciocnit de curand e astfel de jaloane ale vieti voastre?

Pana va mai ganditi, cateva secvente cu Puiu Cretu azi, la mine pe televizor

Saltul lui NETv

NETv e proiect vechi de-al meu.
De pe vremea cand doar se putea visa la transmisii video live de calitate pe interet. roblogfest2008De pe vremea cand romanii incepeau sa se dea pe Twitter iar Facebook-ul era doar pentru initiati (salutari Hi-Q). De pe vremea cand, dupa 15 ani de televiziune descopeream noile posibilitati ale internetului si, mai ales, ceea ce nu stie televiziunea clasica: interactivitatea.

Dar sa las nostalgia si sa revin.
Cu o incapatanare demna de o cauza nobila am crezut de atunci ca se poate. Am gandit, am experimentat, am transmis in cele mai complicate conditii si configuratii tehnice…
Ce e cel mai important: am transmis!

Unii m-au sprijinit, altii au ras… asa-i lumea!

De cateva luni lucram (caci a crescut echipa) sa aducem proiectul asta la un alt nivel: alta calitate, alt nivel de profesionalism, alte cerinte si , natural, alti clienti.

Azi vreau sa impart cu voi o veste buna: de mai bine de o luna am semnat un contract prin care vom transmite evenimente LIVE pentru Samsung Romania. Pentru SmartTV-urile Samsung mai exact, prin aplicatia SeeNow dezvoltata de DirectOne. Un imbold in plus de a cumpara SmartTv-uri Samsung.

Ce am transmis, pe cine, la ce calitate… puteti vedea informatiile pe situl NETv.ro. Sa amintim doar de concertul „Tapinarii-25 de ani” si de „Mihai Margineanu live in Music Club”.

Si, pentru ca tocmai am convins niste oameni importanti ca se poate, ca putem transmite pentru orice pretentii, vor mai urma si altele.

De ieri NETv te poate transmite oricui in lume.

Tineti-ne pumnii!

Despre schimbat macazul la o varsta

Cica vine o vreme in viata unui om in care trebuie „sa schimbe macazul”.

AMP-siglape alb300Eu am „schimbat macazul” de multe ori (*), ultima data acum sapte luni. Acum sapte luni, de-voie-si-de-nevoie am pornit pe drumul lui „plateste-facturile-si-pune-ceva-pe-masa-NUMAI-din-ce-produci-cu-firma„.

Acris Media Production exista din 2008, a agonizat o vreme prin grija guvernului Boc, a fost suspendata, a mai produs cate ceva, a mai fost prilej de un pic de munca la negru… (plm… ia incercati voi sa fiti cinstiti azi in Romania si sa vedeti cum dati de faliment)  Nu scriu asta sa ma laud, scriu asta ca sa vedeti ca nu am frecat-o degeaba. Numai ca Firma, in paralel cu o leafa lunara asigurata de un patron, s-a dovedit a fi o solutie mai buna decat exclusiv a infrunta riscurile antreprenoriatului.

(Aici astept „ciumecii” sa sara):

„-Fraticaaa… trebuia de mult sa-ti desfaci aripile si sa zbori, sa incerci, sa cazi si iar sa te ridici, sa nu te lasi, plm, lupta si nu te da batut…” si etc.

Copilasi, voi aveti dreptate si, daca vreunul dintre VOI nu incearca asta, inseamna ca isi iroseste sansele. Cand ai 19 ani, stai cu parintii si nu ai obligatii ar fi o prostie sa nu incerci. Este o experienta care nu ar trebui sa lipseasca din biografia nimanui. Sunt ferm hotarat sa il indrept spre asta, cand s-o face mare si pe Piskotzel-ul meu care are acum trei ani.

Dar ce faci daca ai 50, o familie care depinde de tine, o multime de facturi si o groaza de pemparsi de cumparat maine? TE RISTI?

Uite in dilema asta eram ieri la o bere cu amicul meu Tilica si cu un var al lui de vreo 22 de anisori. Ii spun varsta ca sa intelegeti de unde siguranta neclintita ca detine adevarul absolut, energia debordanta si intransigenta cu care dadea verdicte fara posibilitate de recurs:

„lipsa de curaj in conditiile in care oportunitatile abunda… ce daca o sa cazi, te ridici si mergi mai departe… greutatile formeaza caracterul… „

(Tilica a vrut sa-i futa una peste gura dar i-am facut semn discret ca ma intereseaza cazul)

Si ne-a tocat uite-asa marunt-marunt pe noi, astia fara curaj.
Cu el am rezolvat-o repede spunandu-i ca ma simt magulit ca ma trateaza drept din aceeasi generatie, dar sa nu uite ca, de fapt, am varsta parintilor lui. Iar daca amanuntul nu declanseaza nici un fel de vartej de sinapse, sa incerce urmatorul exercitiu de imaginatie: cand o ajunge acasa, casa unde sta cu ai lui care platesc si intretinerea si cablul si curentul si care umplu saptamanal frigiderul, ajunge acasa, zic iar „babacul” il primeste cu privirea inflacarata. Apoi il anunta ca tocmai a demisionat de la intreprindere, ca nu mai exista data de chenzina si ca va fi nemaipomenit de interesant: El se gandeste sa deschida o frizerie in cartier in care sa lucreze alaturi de fiul sau.

(Da mai, stiu ca am fost pervers cu asta dar el era prea crud ca sa gaseasca hibele argumentatiei mele.)
 Nu asta e important. Important este ca am ajuns sa ma gandesc la urmatoarea treaba:

Suntem o intreaga generatie care am fost crescuti si educati intr-o oranduire dupa care am fost nevoiti sa traim intr-o alta, diametral opusa. Majoritatea s-au chinuit si au incercat sa se adapteze (reusind intr-o masura mai mare sau mai mica), multi au capotat cu brio, cativa au inflorit. (**)
Iar eu stau si ma intreb:

Toate cate le-am facut eu pana la varsta asta sunt putine pentru oportunitatile zilei de azi sau sunt multe pentru generatia din care fac parte?

 

Stau cu o bere in fata si astept opinii…

 

 

 ____________________________________________________________

(*) – poate, odata, o sa fac o lista, dar nu azi.

(**) – Fiecare dupa cum l-a dus capul sau dupa ce grade a avut „batranul”.

Iar despre realizarile mele… iata:

eucupisko

 

(foto Manuela Pocorschi)

Un pas mic pentru omenire dar pentru noi…

Am transmis. Iar. In direct.
Am testat noua aparatura. Concluzia?

Internet sa fie ca noi putem emite mai mult decat poate duce el!

Am beneficiat si de colaborarea cu niste meseriasi in domeniul lor, cand vom porni transmisiile in plin o sa va si fac cunostinta cu ei. Le multumesc deocamdata asa… anonim.

Pentru ca prietenii stiu de ce.

Iar pentru cine nu crede… iaca mai jos dovada

 

Sunt multumit, mi-am updatat tableta.

Sunt multumit, mi-am updatat tableta.

O am de mai bine de doi ani dar nu prea aveam timp si de altceva in afara de folosirea ei in treaba de zi cu zi. O excelenta agenda, posibilitatea de a avea acces permanent la dosare, date, cifre, situatii, estimari, un pogon de dosare pe care altfel, prin absurd, ar fi trebuit sa le car dupa mine ca sa le pot accesa ordecate ori as fi avut nevoie. Wireless-ul foarte comod pe teritoriul firmei si abonamentul Vodafone cu acoperire practic nationala o facea sa fie apta de lucru practic in orice conditii.

Nu mai zic de ecranul de 7 inch, numai bun pentru un batranel pe care au inceput sa il lase ochii dar nu de indeajuns de multa vreme incat sa nu plece de la birou fara ochelari. Am testat si o tableta de 10, dar era prea mare de carat pentru gustul meu.

Si ute-asa, zic, au trecut niste ani (say… what?) si ea tot la Froyo ramasese.

La inceputul vacantei am gasit timp si am mai „inaltat-o” la sistemul de operare. Si uite-asa am bagat de seama ca se vede mai bine, e un pic mai rapida in executii (dar se incarca un pic mai greu initial). Am gasit si aplicatii noi iar asta vara am folosit iGo cu succes ca GPS prin strainataturi. NU m-a costat nimiccaci aveam incarcate in tableta hartile si foloseam doar GPS-ul pentru aflarea pozitiei. Navigator Android, ce mai.

Ba chiar m-am dedat la jocuri online, de la banalele table si reversi pana la poker (atentie, a se folosi cu moderatie).

Una peste alta… o chestie buna.

 

PS: Puteam (trebuia) sa o fac mai demult. Deci, o concluzie de gandit: nu e bine cand uiti sa-ti mai faci timp si pentru tine.

O sa ma mai gandesc la asta…