23 August si Bulankamon

M-am nascut pe 23 August.

23 augustAsa se scria atunci, cu litera mare. Era ziua in care se sarbatoreau X-ani de la…
(si aici trageam intotdeauna aer in piept ca urma o denumire lunga)
Insurectia Nationala Antifascista si Antiimperialista de la 23 August 1944 (… doh… sa respir acum!)

Mie-mi placea ca era zi libera si stateau ai mei acasa, ca se mancau mici, se bea bere iar noi copii trageam cu „invizoace” in baloanele manifestantilor.

(Cum, nu stiti ce sunt alea invizoace? Invizibile, deh, ace cu gamalie indoite in forma de U, trageam cu ele cu cracanele. Cum, nici astea nu stiti? Niste mini-prastii in forma de Y… cu fasii de cauciuc smulse din elasticele romanesti…
…Nu? …Nimic? … Ce dreaq ati facut voi in copilarie? Hai mai departe atunci!)

Intotdeauna ziua mea era asociata cu o mare de oameni care defilau (si) prin fata blocului meu inainte sa ajunga in Piata Victoriei, in fata Maretului Carmaci. Toti purtau in mana baloane, flori de plastic, portrete cu diferiti „tovarasi” (eu nu vedeam ca se schimbau uneori dar ai mei comentau de la balcon), purtau diferite pancarte cu indemnuri mobilizatoare de munca, pace sau alte valori ale socialismului si, mai ales, repetau lozincile care trebuiau strigate.

Ii vedeam pe sub balcon „mobilizati” de catre „catei” cum incepeau la comanda politrucului cu „hai tovarasi, si!”

Ceausescu si poporul!
Ceausescu PCR!
Stima noastra si mandria / Ceausescu_Romania!

Pana mea, un circ intreg colorat si fascinant pentru ochii unui copil.

Cert e ca ziua mea a fost intotdeauna asociata cu mare adunare in piata, cu popor mult adunat, cu securistii si cu lozincile lor si, mai ales, cu Cuvantarea de la Inalta Tribuna.

In conditiile astea, acum niste ani, in noaptea de 22 spre 23 August, am pus-o pe Alina sa tina camera si am inregistrat ASTA!

Vizionare placuta!

_______________________________________________

Anunțuri

  1. Geo

    Da, mi-aduc aminte desi eram mic atunci, asa e, treceau si prin fata blocului meu. Noi trageam cu cornete si fugeam de militieni cand ne alergau. Stiu ca ne speriau cand incepeau din senin sa strige tot felul de chestii si noi credeam ca striga dupa noi sa nu mai tragem cu cornete.

    Daaaaaa… ce misto era….

    Apreciază

  2. Jean

    la noi era nasol ca se inchidea strada si n-aveam unde sa ne mai jucam da furam mici fierbinti de pe tarabe si alergam repede in curte sa nu ne prinda si sa-i punem repede jos ca ne frigeau la mana

    Apreciază

  3. Pingback: Nu iese nimeni la defilare? | Luka's World