Filozofie de bolnav

Cand mai citeam si junk-press imi mai cadeau ochii din cand in cand si peste citate mobilizatoare gen „traieste ziua de azi ca si cum ar fi ultima„. Le consideram cel mult amuzante. Adica sa calc acceleratia pana la fund, permanent si neconditionat? Stai frate sa mai si gandim, sa mai si reflectam, sa ne mai si odihnim…

Joi seara m-am bagat in pat perfect sanatos. Pe la patru dimneata eram treaz si in plina criza. Mai tarziu aveam sa aflu ca are un nume pompos pe pasareasca medicala, dar asta nu ma ajuta cu nimic. Ma chinuiam si loveam perna cu capul din stanga in dreapta, facut covrig sub plapuma.
Ma tin bine pentru varsta mea, se pare ca am si o mostenire genetica buna (sper sa o transmit si lui Pishkotzel), ma imbolnavesc rar. Drept pentru care boala, cand ma paleste, ma sperie.
Acum nu vorbesc despre ziua de vineri care, din cauza durerilor, este o zi care imi lipseste din inventar, o zi care se reduce la o ceata rosie asezata pe creier. Vorbesc de sambata incoace, de cand, dupa tratament, puteam intelege ceea ce vedeam daca deschideam ochii, puteam gandi si altceva decat „Ma doare!„.

Deci, in timp ce ma perpeleam eu in pat mai ceva ca o platica scoasa la mal, ma paleste gandul (hai, nu fiti ipocriti, si pe voi v-a palit macar o data cand va era greu), ma paleste zic gandul ca „bai, da’ daca dau coltu-acum? Eh? Daca… hop, dau ochii peste cap si… eh?”

Acum rad (paaana mea, pai acum pot sta si pe scaun… alta viata…!) dar atunci reactia mea a fost sa ma infurii. Stiti de ce?

Sa ma infurii pentru toate lucrurile pe care nu le-am scris pentru ca mi-era lene, pentru ideile pe care nu le-am dus inca la capat, pentru proiectele trecute la „hibernare” asteptand sa le vina vremea, pentru cum aman de o luna sa dau un telefon sa vad ce mai fac Marin si Petruta, pentru pustanul care vrea sa faca filme si asteapta de o saptamana raspunsul la o intrebare, grea pentru el si simpla pentru mine, pentru un „multumesc” uitat in bucuria rezolvarii, pentru „te iubesc”-urile nespuse si pentru „iarta-ma”-urile nespuse…

Sigur ca ma durea enorm, de exemplu ideea ca nu l-as fi vazut niciodata pe Pishkotzel dar asta era piesa, nu te poti bate cu timpul. Atata ata era pe mosor, „plecam la nani” inainte sa apara el, nu depindea de mine.

Da, dar chestiile pe care as fi putut sa le fac si nu le-am facut, ei bine, astea m-au infuriat de-a dreptul.

Ia ganditi-va, pe voi nu?

_____________________________________
PS : pentru „amicii” care se bucura prea devreme, nu este nici letal, nici macar vreo boala cronica, a fost doar un episod accidental pe care am sanse sa nu-l mai repet niciodata.

Sic!

Anunțuri

  1. anonim

    Pai cum sa ramana oln cu sezonul 3 abia la inceput si neterminat? cred shi yo ca te inervezi. Hai insanatosire grabnica.

    Apreciază

  2. misshu

    las’ ca treci tu si peste asta!
    P.S. Saptamana care vine…o sa fii dator ori cu 2 episoade..ori cu unul dublu ca durata! 😀

    numai bine,
    Misshu

    Apreciază

  3. Adrian

    Pai, mai Altetza Arhiducala, m-or fi ajuns blestemele unora de li s-a spart baia de ulei la masina. 🙂

    Apropo, s-a reparat?

    Apreciază

  4. pam79

    Insanatosire grabnica,si sa nu mai citesc asa ceva de la tine!Esti puternic nu te poate lua”Doamna cu coasa”de la o gripa sau mai stiu eu ce!Iti doresc multa sanatate,iar Alinei,nastere usoara!Va iubesc pe toti trei.

    Apreciază

  5. Adrian

    @Pam79: Multumim Pam, stim ca ne iubiti!
    @Arhi: Frateee, da’ ai ceva ghinion. Fa si tu o sfestanie… ceva… o exorcizare… un CASCO…

    Apreciază

  6. angel_of_skrull

    adiriane ai grija de tine si insanatosire grabnica…eu mi-am rupt picioru si stiu cum e …ai grija sa nu mori asa repede k mai ai inka multe episoade de facut…:D

    Apreciază

  7. adimic

    aditza,trebuie sa moara omul din ceva.si la urma urmei daca treci de o varsta si nu te doare nimic ,n-ai nici o hiba,ai toti dintzii…inseamna ca deja esti pe cele meleaguri.dar up-datearea la „iarna nu-i ca vara” o stii?nici dimineatza nu-i ca seara!ha,ha,ha!!!!hai c-am glumit si azi.va pupam cu totzii.

    Apreciază