Despre foame si vanitate

Azi e frig, e ziua in care a venit iarna in Bucuresti, ziua in care s-au vazut primii fulgi de zapada.
E duminica la micul dejun si Alina pune pe pervaz obisnuitele firimituri de paine pentru porumbei. Sunt insirate de-a lungul pervazului  ca sa aiba toti acces la ele.

Zburatoarele apar imediat din imprejurimi, unde au asteptat inchiderea ferestrei. Doi, pe urma trei, pe urma cinci, pe urma unul mai mare ca toti…

Nu trece mult si porumbeii incep sa se certe intre ei, sa se alunge de pe pervaz, se imping, se ameninta unii pe altii, gusile se umfla, aripile falfaie, firimituile de paine sunt rascolite, cad de pe pervaz si se pierd ne mancate de nimeni dar nimeni nu mai are timp de ele: trebuie sa ne batem cu ceilalti, sa ne castigam intaietatea, sa aratam cine-i mai tare… chiar cu riscul de a imprastia mancarea… chiar cu riscul de a ramane toti nemancati…

‘Rati ai dreaq de politicieni!porumbei-vrabii

Anunțuri