Foamea si ipocrizia

Partidele au foamea lor. De voturi. Si atunci ii pun pe politicienii lor sa faca rost de bani, ca mijloc de a castiga cat mai multe voturi.
Ipocrizia e ca spun ca fac asta pentru binele tarii.

Politicienii au foamea lor. De putere. Si atunci ii pun pe clientii lor politici sa le faca rost de bani, ca mijloc de a castiga si pastra cat mai mult puterea.
Ipocrizia e ca spun ca fac asta pentru binele partidului.

Clientela politica are foamea ei. De bani.  Si atunci ei fura tot ce pot pentru a putea astupa foamea de bani, a lor, a partidelor si a politicienilor.
Ipocrizia e ca spun ca fac asta pentru a invinge adversarii politici.

Mass media are foamea ei. De audiente. Si atunci isi pune oamenii sa scormoneasca, sa faca materiale emotionale, sa stoarca lacrimi de mila sau gemete de furie de la publicul platitor.
Ipocrizia e ca spun ca fac asta pentru informarea cetatenilor.

Publicul are foamea lui. De povesti sordide, de surogate ale senzatiilor si sentimentelor umane pe care a uitat sau nu mai are timp sa le traiasca. Si atunci e gata oricand sa participe la o rastignire publica, la un linsaj mediatic, la un aruncat cu laturi.
Ipocrizia este ca spune ca nu o face el, personal, ci opinia publica.

Si Tusa Ioana, aia de v-au aratat-o la televizor, are si ea foamea ei. De carne. La o pensie de trei lei pe luna, nu a mai mancat carne de porc de cativa ani.
Stiti care e ipocrizia?

Poate, de Craciun, vom mai face o editie speciala cu ea dar prin februarie, reporterul care a investigat cazul, dupa ce va plati nota chelnerului cu vorbele  „si cu spaga TREI LEI fac treizeci!”, „meserias” harsait in toate, va raspunde intrebarii ce ii fusese pusa:

„Cine, babuta?
Dreaq s-o ia, cine mai stie, o fi si murit… Ce ma-ntrebi pe mine?”

Anunțuri