…dupa 20 de ani…

24 martie 2008

Mi se intampla lucruri. De exemplu, primesc un telefon surprinzator, ca un mesaj din Tunelul Timpului: ma suna Mugur.

Mugur? Ce mai face zapacitul? Tot cu Mihaela? Mi-i amintesc la Poiana Brasov, acum un numar de ani (insumand cam varsta unora dintre voi) cand ne cazasem la hotel in doua camere impudic de apropiate (se auzea cam… tot). Intr-o seara, aproape de culcare, bombanise ca vrea un Ness si primise unul frecat “de statea lingurita in picioare”, iar dupa vreo ora ne deranjase cu pumni in usa sa-i deschidem. N-am apucat sa-l intreb ce vrea ca ne-o aruncase in fata cu naduf: “Stiti ceva? Ma cac in ness-u’ vostru ca nu pot sa dorm!”

Intamplari din viata ne-au despartit, nu am mai comunicat. Acum ma suna sa-mi spuna ca ne-am putea vedea din nou toata gasca, caci a venit in Romania si sta putin… Ancuta.

Anca? Fantome exorcizate de mult imi sar in carca… A fost prima femeie pentru care mi-am pus problema casatoriei. Aveam 20-21 de ani, o viata inainte de trait, o lume de cucerit. Cu ocazia unei reuniuni de familie, un botez, trebuia sa facem anuntul. logodnei. Inainte de el insa, brusc, m-a anuntat ca totul intre noi s-a terminat.

In curand era maritata, insa cu altcineva.

O vreme am umblat nauc, neintelegand. Pentru vremurile alea de comunism feroce (desi parca nici acum nu e altfel…) era bine daca aveai ceva de-o parte, daca aveai un cerc de relatii, daca… Ma rog! Probabil ca un flacau frumusel si istetel, dar cu un tata electrician si o mama sora medicala… nu corespundea. N-am stiut niciodata.

Am mers fiecare pe drumul lui, multumit in general de al meu si (afland amanunte peste ani) invatand sa-l respect pe al ei pentru incapatanarea cu care si-a urmarit implinirea modelului ei de fericire.

Am fost, ne-am reintalnit, l-am revazut si pe Tavi, a venit si Camelia, Mugur cu Mihaela au copii mari (cam cat voi). Am plonjat in amintiri. Ne-am amintit cum, catre dimineata, cand se inmuiau chefurile, mituiam paznicul si intram in strandul de alaturi sa face baie in piscina, cum ne certam la canasta, cum ne ciondaneam zilnic la telefon, cum mergeam impreuna la Poiana Brasov sau la mare… Am ras, ne-am simtit mai tineri, am reunit “Gasca”…
Pana mea! Suna a adunare de bosorogi! Mi se pare neverosimil sa mi se intample mie, la fel cum si voua vi s-ar parea dar sper sa aveti, candva, parte de asa ceva: Am reunit gasca de acum 20 de ani (Caaaaat? No poooo sa creeeeed!!!!)

Hai sa ne oprim putin si sa ne reamintim:

Pana la urma, tot a picat intrebarea, nu mai stiu de unde, probabil tot Mugur cu gura lui mare:

“Auziti, da… pana la urma… voi… de ce v-ati despartit?”

Am scaldat-o amandoi, am raspuns evaziv…
Acum 20 de ani as fi dat orice sa aflu raspunsul. Acum? E doar un eveniment din trecut (care mi-a schimbat, e adevarat, un macaz al vietii). Mai conteaza?

Dupa 20 de ani, chiar si crima sa fi fost, se prescria…

Scris de cristea Publicat în Amintiri Etichetat cu Cristealizari