Leapsa pe discursuri

Uite ca ma lepsui El Compadre si ma puse pe ganduri. Cica ce discurs din filme apreciez cel mai tare.
Hmmm…! Interesant!

(Uite cum trece vremea) Parca mai ieri as fi jurat, cu mintea rece si cu judecata obiectiva a consumatorului de filme bune, ca discurs mai clasic si mai impunator de standarde (atat ca scriere cat si ca interpretare) decat la Tarantino, nu gasesti. Cand am vazut prin ’95 „Pulp Fiction”, filmul mi s-a parut o revolutie. Din multe puncte de vedere. Unul dintre ele este ca ma facuse sa ascult, la numai 5 ani dupa comunism, un discurs de 6 minute. Fara sa misc si amuzat. De atunci, Samuel L Jackson a intrat in manuale:Dar de atunci au trecut aproape 15 ani, vremea trece, devi mai subiectiv, mai melancolic la trecerea anilor…Nu te inmoi. Devii doar mai intelept si cu prioritati mai clare.

Si aici, nu poti sa nu rezonezi la Al Pacino:
Leapsa merge la Zoso, Ciutacu si Adrian Nastase

Anunțuri

  1. Cristy_II

    toate stelele cad la timpul lor…nu ne ramane decat sa ne gandim la alte vremuri…stelele noi chiar nu mai au nici un haz.parca vezi mereu acelasi film cu titlu diferit

    Apreciază