Nostalgia alunecarilor gravitationale

ski.JPGAm putine nostalgii, putine lucruri despre care sa-mi para rau ca nu am apucat sa le fac. Pe langa cele exotice (scufundari in marea de corali sau safari) imi ramasese una foarte la indemana dar, prin nu stiu ce intamplari, ne realizata: schiatul.

Priveam la altii cum aluneca elegant la vale, trasi inexorabil de gravitatie, coborand in curbe elegante si oprind la baza partiei cu respiratia intretaiata si cu obrajii imbujorati. Niciodata n-am avut pe nimeni sa-mi arate ce, cum, in ce fel.
Asa ca stateam pe margine si priveam…

Asta pana am fost luat pe sus, bagat intr-un combinezon, indopat cu informatii, suit pe partia de incepatori… „Si acum arata ce ai invatat!”

Si am aratat! (N-am cazut decat de doua ori in doua zile)

Acum am inceput sa inteleg ce inseamna sa aluneci cu (oarece) viteza la vale tras de gravitatie in curbe (aproximativ) gratioase si cu obrajii (foarte) imbujorati.

Aflati de la mine: Niciodata nu e prea tarziu!

Anunțuri

  1. horea

    iau asta ca pe un indemn…si eu am privit la fel la cei care coboara imbujorati, dar nu m-am imbujorat niciodata:) iarna viitoare sigur fac si eu pasul! mi se pare ca prezenta persoanei care te baga in costum este esentiala!:)

    Apreciază

  2. RADU

    BRAVO ALINA dar mai ales ADI … ce ma bucur ca te-ai pus pe schiuri, iarna viitoare vom schia impreuna :), as fi dat orice sa te vad cum te dai, cred ca intre coborari si in timpul lor ati ras mai mult decat sa va dati … de , fericire mare 🙂

    Apreciază