Asalt asupra lui Iliescu (avand antecedente cu “Bombonel”)

Lucrez intr-o televiziune de stiri. Vederea sau prezenta unui potentat al zilei nu-mi mai trezeste fiori. Ii vad zilnic, la cativa metri de mine, in decorul din mijlocul halei de stiri. Sunt oameni ca si noi, cu bucurii sau dureri, neveste si soacre. Au in plus fata de noi cateva lucruri: ambitia si forta morala (care i-au adus in preajma Puterii), obrazul gros, capacitatea de disimulare si simtul conservarii imaginii (care ii ajuta sa o pastreze) si cateva zeci de mii / milioane de euro (ca efect al detinerii puterii).
Au si lucruri in minus, dar nu asta e problema
Problema e ca la Televiziune nu poti pune orice fel de intrebari. Trebuie sa fi echidistant, obiectiv, sa nu te implici. Sa fi moderat.
Este un tip anume de jurnalism, cu regulile lui.

Dar daca ai face jurnalism pe blog, ce intrebari ai pune si, mai ales, cum le-ai pune?

Eu, de pilda, am avut ocazia unui interviu in exclusivitate, pentru blog, cu Adrian Nastase. Si atunci l-am intrebat, printre altele, ceea ce nu l-a putut intreba, datorita politicii editoriale, nici o televiziune: l-am intrebat cum a ajuns sa fie numit Bombonel. Fara sa fac mistocareala ieftina, fara sa-l pun intr-o situatie penibila, am discutat impreuna despre "Secretul lui Polichinelle". Prin spate, ca sa zic asa, toti il numeau astfel, nimeni insa nu intreba pe fata.
Ei bine, chiar am primit raspuns la aceasta intrebare. Este avantajul acestui tip de jurnalism, mai liber de constrangeri, daca e facut cu cap.

Si acum vin si va intreb pe voi:
Daca ati putea adresa o intrebare, numai una, o intrebare la care sa asteptati si raspuns (deci nu d-alea care incep cu "da' cum mortii ma-tii…?") ce intrebare ati adresa unei persoane politice importante?
Si, ca sa fim mai la obiect, sa incepem cu:

Ce l-ati intreba pe Ion Iliescu daca l-ati intalni la un pahar de vorba?

Anunțuri

  1. Tilica

    Pentru ca varianta cu „da’ cum mortii ma-tii…?” nu se accepta, sunt curios cum ar explica apropierea de azi de Adrian Nastase dupa ce, cu ceva vreme in urma, la fel de public incerca sa-l mazileasca.
    Tot… „interesul de partid”?

    Apreciază

  2. artistu

    Intrebare intrebatoare:
    „DE CE DACA ISI DORESTE APROPIEREA DE IDEEA ACTIUNII CIVICE (PENTRU CA EU ASA INTELEG IN MOD IDEAL, INTRAREA DUMNEALUI IN BLOGOSFERA), NU RENUNTA LA PSD? PENTRU CA POATE ASA AR PUTEA AJUTA LA CREAREA UNEI ACTIUNI CIVICE DE STANGA
    Sigur asta in conditiile in care, blogul nu e decat un frumos instrument de campanie electorala! Insa am pus si eu problema in mod ideal, pentru ca daca vorbim de REAL, trec la d’aea cu „da’ cum mortii ma-tii…?”
    😉

    Apreciază