21 decembrie 2007


Acum 17 ani, pe la ora asta eram in Piata.
Nu va povestesc ce era acolo, au povestit atat de multi ca sunteti probabil satui. Toti incep cu: „Eram pe baricada…”.
Pobabil!
Iar de imaginile astea de deasupra s-ar putea sa fiti satui. (Puneti totusi castile si ascultati)
Daca ma bantuie ceva acum, dupa 17 ani este cum am inceput sa cant, in Piata, de fata cu atata lume, din toate puterile, „Desteapta-te romane”, cantec tinut sub obroc la vremea aceea. Atunci, dupa ce am avut reflexul de aparare de a privi pe sub sprancene in stanga si in dreapta ca nu cumva sa ma vada cineva, ei bine, atunci, am realizat ca s-ar putea ca de atunci incolo sa nu mai fie nevoie. Sa nu mai am grija de fata cu cine spun”bancuri politice”. Era inimaginabil ca pot striga „Jos Ceausescu!” fara sa ajung imediat intr-o duba.
Atunci parca mi s-a ridicat o greutate de pe suflet, o greutate care fusese acolo de la inceputuri dar pe care nu o sesizasem, pe care o luasem drept normalitate.
Atunci mi-am dobandit dreptul de a ma exprima liber!
_____________________
Continuarea o gasiti AICI

Anunțuri

Un comentariu

  1. Pingback: De ce n-am iesit pe strada acum 18 ani? « Gramo’s World