Telenovelele, un rau necesar?

Azi am stat intr-un cabinet de doctor aproximativ 180 de secunde. Rastimp in care am aflat ca ruleaza o telenovela buna de tot, cu o poveste de zici ca e din viata. Asistena nu pierdea nici o secunda de actiune, desi mai fusese difuzat o data.
O prietena prezenta a intervenit ca ea gusta doar telenovelele vorbite in portugheza, spaniola neparandu-i-se propice pentru dulceata cu care se deruleaza intamplarile. „Mai tii minte cand au mai dat serialul asta, dar dublat in spaniola? Nu se compara…!”
Fata ei, a intervenit asistenta, este inebunita dupa personajele telenovelei, (mai ales eroina principala), sufera odata cu ea, se imbraca la fel ca ea si incepe sa aiba trairi similare .
(Sa ne intelegem, mama era mandra.) Povestea cum, si ea, urmareste cu patima telenovela, ba chiar si-a cumparat storcator de fructe cum a vazut ea in bucatarie la Alfoncina… Si cand te gandesti ca, la inceput, s-a suparat cand fata ei i-a cerut sa-i cumpere plovarasul acela care semana cu cel din episodul in care, daca-ti aduci aminte…

Cam aici am inchis usa pe partea cealalta.

De ce dau telenovelele atata dependenta? Cine sunt cei care cad prada mai usor si de ce?
Este nevoia noastra refulata de romantism sau viata unora este un imens gol ce se cere umplut cu trairile altora?

Anunțuri

  1. Anonim

    Mie imi plac telenovelele ca sunt frumoase si toti sunt frumosi si bine imbracati si au case stralucitoare si mai au si ei saracii probleme, nu numai noi.

    Apreciază