Arc peste timp cu ursi

ursii.JPG

Asta vara, trecand prin Herastrau, am facut poza asta. Cred ca ursii astia mi-au adus in subconstient ideea „Capsulei Timpului”.
Stiu ursii din Herastrau de cand eram mic. Ai mei ma duceau la plimbare in parc unde, odata intrat, imi dadeau drumul la manuta si ma lasau sa zburd. Aveam leagane si spaliere, tarcul cu nisip si verdeata cat cuprinde.
Si ursii.
La inceput, nu puteam sa-i incalec, asa ca tata ma ridica in brate si ma aseza cu grija. Pe urma, am devenit voinic si imi amintesc si acum sentimentuil de victorie pe care l-am simtit cand am ajuns singur sus, tocmai sus, pe spinarea din ciment. Cu tata uitandu-se incurajator si oprind-o sa intervina pe mama ingrijorata.
Pe urma, ajunsesem de ma suiam din prima, dar acum aveam alte teluri de atins (erau acolo doua inele la care incercam sa fac „crucea” cum vazusem eu la Dan Grecu, la televizor…)

Imaginile astea reprezinta pentru mine un arc peste timp de patru decenii. Lumea s-a schimbat, eu m-am schimbat, ai mei nu mai sunt sa se uite ingrijorati si, oricum, sunt de doua ori mai inalt decat ursul.
Pana si el pare schimbat, e pictat cu graffiti, are multe fisuri in ciment…

Dar chiar daca acum il vedeti color si prin niste megapixeli, chiar daca „povara” lui a mai imbatranit, s-a mai lungit si s-a tuns periuta, ei… sunt tot ei . Daca e ceva care-mi da speranta ca noi ramanem noi, chiar sub ridurile timpului si sub vopseaua unui graffiti inventat aiurea, atunci e tocmai imaginea asta .

Tag Technorati:

Anunțuri