Destinatia: Credibilitate!

E ca la scoala, la varsta ingrata.
Unii colegi ai lui s-au maturizat mai repede (vezi blogosfera americana si, ceva mai in urma, cea franceza) si incep sa-si gaseasca identitatea, fumeaza si umbla cu fete. Blogul Dot-Ro e inca speriat de cosuri si nedumerit ca ii creste par in zona inghinala. Exploreaza, experimenteaza, da sentinte definitive cu o certitudine adolescentina si, mai ales, e speriat de orice tentativa de reguli.
Asta cu regulile am constatat-o de anul trecut de cand am incercat si eu o campanie in favoarea unui cod de conduita pe net. O multime de reactii de genul “Nu bagati pumnul in gura blogosferei!” mi-au amintit de post-decembrista lozinca “Nu ne vindem tara!” (emanata de o Romanie aflata la “gradinita” democratiei. N-am vandut-o, am falimentat-o ca sa o cumpere ieftin cine trebuia).
Astazi, doua luni mai tarziu si cu alte voci care se alatura, indraznesc sa revin si sa va vorbesc de “calea” pe care am vazut-o eu. Ridicand un pic nasul din pamant si incercand sa stabilesc niste jaloane pentru viitor.

1-Destinatia: Credibilitate.
Blogul devine o sursa credibila si un comentator credibil de informatie. Din aceasta cauza devine un formator credibil de opinie. Adica, intr-un cuvant, exista!

2- Traseul: Pentru a ajunge de la A la B, exista mai multe puncte intermediare:
-coagularea unei parti a blogosferei care intentioneaza sa faca jurnalism pe blog.
Asta se va face in momentul in care se va discuta despre “Codul de conduita pe blog”. Cine vrea sa faca jurnalism, stie ca sunt niste reguli mimime de urmat pentru a fi credibil.
-Primul pas concret: adoptarea de catre un numar de bloggeri a unui astfel de cod, o afiliere publica la principiile generale ale jurnalismului. Asta se va face in momentul adoptarii de catre un grup de bloggeri (nu toti vor dori) a Codului. Acesta va fi nucleul viitoarei…
-(infiintarea unei) …asociatii profesionale a jurnalistilor de pe blog. Aceasta isi va crea propriile reguli, va milita, initial, pentru recunoasterea sa ca breasla profesionala, apoi pentru interesele sale.

Cam la asta am gandit eu (nu atat de concret de la inceput, evident) inca de cand am venit sa particip la Netoo. Si e unul dintre motive.
E si o doza de utopie de aici (si poate ma ajutati voi sa aflu care). Ca sunt constient de asta stau marturie vorbele scrise de mine acum doua luni:

La credibilitate putem ajunge doar pe doua cai:
Ca breasla, sau fiecare “pe barba lui”

Dar, despre asta, maine
_____________________________

Nota: M-au ajutat mult la cristalizarea ideilor postul lui Andrei Boioglu cu comentariile de rigoare (mai ales Alex Mihaileanu ) si comentariile la posturile mele mai vechi, dintre care ultimele au fost ale lui xoan, razvan, semiotikos si Dan Radulescu.

Netiquette, sau “Ia samanta de scandal!!!”

Ca asa-i cand te mananca-n cur:
Daca tot am inchis “Capsula Timpului“, hai sa deschidem “Cutia Pandorei“.

Netiquette, Decalogul sau Codul de bune practici pe blog

Oricum, nu mai putem ignora subiectul, nu mai putem da vina pe sarbatori sau pe teama de ce zic ceilalti, din grija pentru propria imagine. Ce pana mea, hai sa luam taurul de coarne! Cu curaj, ca d-aia ne dam bloggeri, ca d-aia ne ciumetzim ca suntem originali si cu opinii. DA, sau NU!

E nevoie de un asemenea Decalog?
Cum ar trebui sa arate?

Si ca sa economisesc primele j-de reactii dictate de hormoni sau nestiinta, lamuresc de la inceput niste lucruri:

1-Nu este o impunere, este o declaratie de principii la care adera cine vrea, lipsa aderarii nedevenind o sursa de discriminare.
2-Aderarea la declaratie (decalog etc) exprima dorinta de a arata ca autorul isi asuma o responsabilitate morala atunci cand publica pe blog.
3-Perceptele se refera, nu la, cum ar zice prietenul meu Tilica “a-i zice pulii pe nume” (Iata o exprimare pe care n-o s-o gasesti in presa tiparita dar care pentru unele bloguri este parte din Trade Mark, am folosit-o doar ca sa “make a point”) ci, mai degraba, la, de exemplu, pornografie. Si la acordarea dreptului la replica, la citarea corecta a surselor si la respectarea copyright-ului, la nefolosirea atacului la persoana si asa mai departe. Percepte de baza pentru un jurnalist, dar nu toti bloggerii provin din zona jurnalistilor
4-Nu exista un sistem punitiv. Blogosfera e libera (atata timp cat nu calca legi ale statului de drept, evident)

Daca ati terminat de citit, puteti sari la jugulara!

Si totusi, suntem in aceeasi barca

Nihasa face un lucru foarte misto in materie de Nettiquette: desi sustine doar unele aspecte, dezbate totusi problema pe BLOGoree oferindu-i vizibilitate. Ceea ce eu n-am putut sa-i ofer.
I-am comentat postul, mi-a raspuns cu niste obiectii

Nihasa, rezum obiectiile tale, alaturi de adnotarile mele [intre paranteze]

-”Codul asta nu se poate impune” [nici nu se vrea]
-”Ce faci daca un blogger nu-l respecta?” [nimic, nu are nici o latura punitiva]

Inainte de a-ti manifesta nedumerirea, gasesti aici primul post care propune pe blog aceasta campanie in favoarea Netiquette ca urmare a unor discutii pe AGORA(*)
Sunt acolo raspunsuri la toate intrebarile tale (despre impunere, despre unde si asupra cui se aplica, despre cum/daca se pedepseste si, mai ales, “de ce un asemenea cod?”)

Vei vedea ca, in limite rezonabile, gandim subiectul la fel. Din pacate, mai departe, subiectul a fost preluat gresit, trunchiat, incomplet si i s-au adaugat lucruri pe care eu am dorit din tot sufletul sa le evit.
Cei patru cititori ai mei au inteles de la inceput.

Daca la asta mai adaugam ca amandoi dorim sa promovam conceptul, Nihasa, imi pare rau ca te dezamagesc:

Ne aflam de aceeasi parte a baricadei !

_______________________________
(*) Tot acolo am lansat si tagul Technorati: eticaBloguri

Netiquette - ziua a 4-a

Iulian, hai sa ne reamintim de la ce a pornit discutia pe Agora, care a fost “declicul”.
Spuneai ca “niste colegi ramasi pe print imi spun ca nu sunt credibil fiindca ma manifest pe blog. Asta vine de la enormitatile prestate de unii bloggeri”. Atata timp cat extraordinara libertate a blogului era (si) gresit folosita si oricine putea scrie oricat de departe de adevar, din nestiinta, prostie, rautate sau interese materiale, blogul nu putea pretinde credibilitate in ansamblul sau.
Prin aceleasi framantari a trecut si presa scrisa in copilaria ei: exista temerea ca ceea ce astazi numim “codul deontologic al ziaristului” va limita libertatea de expresie.
Nu a limitat-o, nici macar in ceea ce are ea mai rau.
Zilnic se tipareste si pornografie, incitare la ura, violenta, intoleranta, muie, gura ma-ti, moarte tiganilor, porcul asta de presedinte etc. Numai ca presa, in ansamblul ei, declarat, a aderat la niste principii deontologice si este credibila, cu cateva exceptii care nu sunt.
Asa isi pot permite fostii tai colegi sa-ti rada in nas “ca nu esti credibil ca blogger”. Caci aici lucrurile stau invers. Blogosfera, in ansamblul ei, nu are credibilitate, cu doar cateva exceptii care au.

La credibilitate putem ajunge doar pe doua cai:
Ca breasla, sau fiecare “pe barba lui”

(Comentariu pe blogul lui Iulian Comanescu de pe Hotnews )
Technorati Tag: eticaBloguri
______________________________________________
Ilustratie, coperta “Netiquette matters”, Judith Kalos, www.ThelStudios.com, copyright 1999-2006

Netiquette, blog “DESCHIS”

Din fericire, discutia s-a pornit:
“Ce ziceti de un cod de bune practici pentru activitatea pe bloguri?“
Opinii pro si contra, nu asta discut acum, blogosfera e libera; important este (si asta voi sustine pana in panzele albe) dialogul.
Dintre cei care au purtat discutii sau doar au enuntat pareri despre subiect:
AGORA (unde a inceput totul)
Iulian Comanescu
Adrian Cristea
Gramos
Piticu21
Sorin
Nihasa
Netoo (sub semnatura Cristian Manafu)
MatRE
Adela Constantin…

… si sunt absolut convins ca nu ii stiu pe toti. Ceea ce mi-a dat ideea subiectului de astazi:
Discutia, dupa parerea mea ar trebui… stransa cumva la un loc.

Stiu, fiecare are dreptul sa-si spuna parerea pe blogul propriu si, daca este “tare”, sa-i aduca audienta. Corect!
Dar hai, de dragul interesului comun, sa strangem parerile la un loc, pe acelasi blog, sub forma unei dezbateri. Nu numai commenturi de doua randuri ci puncte de vedere personale, coerente, sub forma unor postari. Cine are o opinie formata, un aspect nou de semnalat, o propunere, posteaza(*). Cine are ceva de spus la opiniile altora, comenteaza.
Si aplica regulile Netiqettei.

Stiu, s-a mai spus, Cristea are idei trasnite, “se tine de goange”.
Crucificati-ma!
Nu inainte, insa, de a o auzi pe urmatoarea:

Nu am vrut sa fiu acuzat ca vreau sa aduc trafic pe blogul meu prin “publicity stunt”. Am deschis un blog nou, care nu e al meu: este al ideii de “Nettiquette”. Este un blog colectiv.
Ceea ce va propun este un… BLOG DESCHIS.

Pana acum nu am cunostinta sa existe asa ceva (repet, nu am EU cunostinta), dar conceptul meu arata asa:
Un blog deschis este un blog la care poate posta oricine, userul si parola fiind facute publice. Singura conditie este ca nu se accepta postari off-topic, atacuri la persoana, spam sau advertising.
Cine are ceva de spus, sa o spuna; ceea ce va spune si cum o va spune o sa-l reprezinte.
Sunt constient si de riscuri. Dar hacuirea unui blog deschis nu aduce notorietate.

Asta e! Blogul se numeste “Netiquette” si de gaseste la http://decalog.wordpress.com. Userul este decalog, password 12345678.

Astept (la neti_quette@yahoo.com) confirmarea persoanelor de mai sus de a le publica opiniile sau, mai bine, astept sa-si posteze singuri un punct de vedere complet.

Si pe oricine are ceva de zis.

Pentru azi, ajunge
Mai multe despre conceptul “blogului deschis”, maine
____________________
(*)Poate fi si doar copia articolului de pe blogul propriu, sau selectiuni, sau orice forma care poate aduna toate parerile la un loc. Nu se limiteaza nimanui libertatea de exprimare pe blogul propriu.

Netiquette, dupa ziua 1

La 24 de ore de la prima mea postare, ideea unui Cod al bunelor practici in blog, a unui Decalog, a unor norme de Netiquette era cam fara ecou, fara reactii:
-Pe blogul meu era practic un singur comentariu (saru’mana), dar la ce trafic am dobandit eu in 3 saptamani de la deschidere, asta inseamna 25% implicare a cititorilor ( ).
-Pe Netoo ori a trecut neobservat (mira-m-as) ori subiectul este atat de delicat incat nimeni nu are curajul sa se bage. Zero comentarii.
-Noroc cu demersul lui Iulian pe blogul Hotnews (ce vrei, alta audienta). Asa a ajuns ideea de Netiqette in dezbatere, pana acum aparand vreo 15 comentarii. Unele Pro, altele Contra, chiar si o polemica (cu Gramo) dusa omeneste, normal si sanatos la cap, fara pooli bagate si fara “ba p-a ma-tii!”.
Mie asta mi se pare important, ca se discuta, ca se pot face schimburi de idei in contradictoriu fara sa se inflameze orgolii.
Sa vedem ce-o fi si dupa ziua 2

Netiquette sau Codul bunelor practici

Da, recunoastem , suntem vinovati.
Discutand pe Agora despre nevoia de crestere de awareness si de calitate de pe blogurile romanesti si despre cum se mai poate adauga credibilitate, Iulian Comanescu propunea sa incepem cu “o grila profesionala. Lucruri simple, de genul: ai o problema cu X, crezi ca a facut ceva rau – faci tot posbilul sa consemnezi si pozitia lui inainte de a te apuca sa scrii. Sau, cel putin, revii cat de curand si cu pozitia lui. Facem un set de precepte simple – asta intelegeam prin bune practici – si cine vrea adera. Dupa aceea vedem ce promovam”.
Propunerea a ramas pe Agora deoarece inca nu gasisem o forma in care sa nu semene cu Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste. Eu ziceam ca sa fie “niste percepte simple de bune practici atat de pline de bun simt incat sa nu semene a impuneri comuniste. Si nici sa nu fie subiect de mistocareala despre un blogger cunoscut ca afiseaza un logo cu semnificatia <acest blog respecta declaratia de bune practici>, de exemplu.
Dam atatea amanunte pentru a se intelege ca discutiile nu se poarta pe canale private dintr-un sentiment de elitism ci din teama ca, daca o nuanta nu este bine definita si este interpretabila sa nu compromita toata ideea.
De aceea afirmam:
1-Nu este o impunere, este o declaratie de principii la care adera cine vrea,lipsa aderarii nedevenind o sursa de discriminare.
2-Aderarea la declaratie (decalog etc) exprima dorinta de a arata ca autorul isi asuma o responsabilitate morala atunci cand publica pe blog.
3-Perceptele se refera, nu la, cum ar zice prietenul meu Tilica “a-i zice pulii pe nume” (Iata o exprimare pe care n-o s-o gasesti in presa tiparita dar care pentru unele bloguri este parte din Trade Mark, am folosit-o doar ca sa “make a point”) ci, mai degraba, la, de exemplu, pornografie. Si la acordarea dreptului la replica, la citarea corecta a surselor si la respectarea copyright-ului, la nefolosirea atacului la persoana si asa mai departe. Percepte de baza pentru un jurnalist, dar nu toti bloggerii provin din zona jurnalistilor
4-Nu exista un sistem punitiv. Blogosfera e libera (atata timp cat nu calca legi ale statului de drept, evident)

Si, atunci, de ce un astfel de decalog care nici nu impune, nici nu pedepseste abaterea de la linia lui?
Pentru a arata ca membrii comunitatii blogului trateaza cu seriozitate impactul pe care il poate avea acest medium si ca sunt hotarati sa il gestioneze cu raspundere.

Drept pentru care poate pretinde un plus de credibilitate.

Pareri?

Technorati Tag: eticaBloguri