Mi-am tras domeniu .COM

Pentru o mai mare flexibilitate am inceput demersurile transferarii pe un domeniu nou.

Asta inseamna ca am achizitionat www.cristealizari.com si sunt in curs de transfer.

Asa incat, cu scuzele de rigoare ca va pun sa dati clickuri suplimentare, noile posturi vor putea fi citite la adresa www.cristealizari.com . Asta e valabil pentru cei care ma au pe feed readere.

Cei care vor accesa adresa cristea.wordpress.com, vor fi redirectionati automat catre noua adresa.

Va multumesc pentru intelegere si… sa fie intr-un ceas bun!

Despre topuri precum cupa sutienelor

Nu ma dau in vant dupa clasificari si topuri, dar m-a amuzat si am apreciat originalitatea unui review despre un top.
“Romanul de la Microsoft” (Eduard) vorbeste despre topul subiectiv realizat de Ovidiu (Gradina cu doi nuci) . Este vorba despre cele mai bune bloguri pe 2006.
Pe scurt:
-va las placerea sa va amuzati de comparatia gasita de Eduard
-mentionez inca o data initiativa lui Ovidiu (inedita si foarte muncita, de altfel) care pe mine ma claseaza in categoria AB
-tot la capitolul topuri, Roblogfest-ul, atata timp cat ne face sa ne cunoastem intre noi mai bine, are si sprijinul meu.

Destinatia: Credibilitate!

E ca la scoala, la varsta ingrata.
Unii colegi ai lui s-au maturizat mai repede (vezi blogosfera americana si, ceva mai in urma, cea franceza) si incep sa-si gaseasca identitatea, fumeaza si umbla cu fete. Blogul Dot-Ro e inca speriat de cosuri si nedumerit ca ii creste par in zona inghinala. Exploreaza, experimenteaza, da sentinte definitive cu o certitudine adolescentina si, mai ales, e speriat de orice tentativa de reguli.
Asta cu regulile am constatat-o de anul trecut de cand am incercat si eu o campanie in favoarea unui cod de conduita pe net. O multime de reactii de genul “Nu bagati pumnul in gura blogosferei!” mi-au amintit de post-decembrista lozinca “Nu ne vindem tara!” (emanata de o Romanie aflata la “gradinita” democratiei. N-am vandut-o, am falimentat-o ca sa o cumpere ieftin cine trebuia).
Astazi, doua luni mai tarziu si cu alte voci care se alatura, indraznesc sa revin si sa va vorbesc de “calea” pe care am vazut-o eu. Ridicand un pic nasul din pamant si incercand sa stabilesc niste jaloane pentru viitor.

1-Destinatia: Credibilitate.
Blogul devine o sursa credibila si un comentator credibil de informatie. Din aceasta cauza devine un formator credibil de opinie. Adica, intr-un cuvant, exista!

2- Traseul: Pentru a ajunge de la A la B, exista mai multe puncte intermediare:
-coagularea unei parti a blogosferei care intentioneaza sa faca jurnalism pe blog.
Asta se va face in momentul in care se va discuta despre “Codul de conduita pe blog”. Cine vrea sa faca jurnalism, stie ca sunt niste reguli mimime de urmat pentru a fi credibil.
-Primul pas concret: adoptarea de catre un numar de bloggeri a unui astfel de cod, o afiliere publica la principiile generale ale jurnalismului. Asta se va face in momentul adoptarii de catre un grup de bloggeri (nu toti vor dori) a Codului. Acesta va fi nucleul viitoarei…
-(infiintarea unei) …asociatii profesionale a jurnalistilor de pe blog. Aceasta isi va crea propriile reguli, va milita, initial, pentru recunoasterea sa ca breasla profesionala, apoi pentru interesele sale.

Cam la asta am gandit eu (nu atat de concret de la inceput, evident) inca de cand am venit sa particip la Netoo. Si e unul dintre motive.
E si o doza de utopie de aici (si poate ma ajutati voi sa aflu care). Ca sunt constient de asta stau marturie vorbele scrise de mine acum doua luni:

La credibilitate putem ajunge doar pe doua cai:
Ca breasla, sau fiecare “pe barba lui”

Dar, despre asta, maine
_____________________________

Nota: M-au ajutat mult la cristalizarea ideilor postul lui Andrei Boioglu cu comentariile de rigoare (mai ales Alex Mihaileanu ) si comentariile la posturile mele mai vechi, dintre care ultimele au fost ale lui xoan, razvan, semiotikos si Dan Radulescu.

Meci de tot cacatul (II)

Prin octombrie, am pus si eu botul. Gata!
De ce nu ma reped acum si eu asupra ciolanului de butaforie care ni s-a dat de mestecat? Tocmai pentru ca e de butaforie!

Ah da, toata lumea stie ca este din carton, din cartonul unui card de corespondenta sau din hartia unor dosare cu apostila. Si totusi, toata lumea pune botul intr-o adevarata frenezie a comparatiei intre semnul de intrebare pus pe o afirmatie si diferentele intre interesul guvernului vs interesul economiei nationale.
Vreti concluzia mea?
Cacat!
Perdea de fum pentru a masca o situatie mult mai grava: din cauza ciolaniadei, la momentul asta tara nu se mai guverneaza, decizii importante nu se mai iau, toti incearca cu voluptate sa fie actori ai acestei telenovele de prost gust. Toti dau declaratii, toti se baga in seama, se emit in public proclamatii si se poarta in secret negocieri… plm… toti au aere importante de parca se zguduie tara.
Hei, am o veste proasta: Nu se va schimba nimic! Cel putin in bine…

Daca e sa fac o analiza, atunci ma leg de faptul ca am avut la un moment dat carti bune:
-dupa alegeri, PSD-ul intrase in vrie, capacit din belsug de noii alesi si macinat de cancerul intern al pierderii puterii. Era pe faras si cativa ani nu ar fi trebuit sa poata ridica pretentii.
-sceptic, trecut prin euforia alegerilor din 96, nu puteam totusi sa nu remarc ca moliciunea seniorala a lui Constantinescu (unii i-au zis prostie) n-avea nici o legatura cu impetuozitatea si manierele portuare ale capitanului de cursa lunga care trecea peste orice.
-un prim ministru tanar si un partid liberal reunit.

Si ce-am facut cu ele?
-o coalitie care se masacreaza reciproc doborand oamenii partenerilor din posturile-cheie, spargerea liberalilor (printr-o clona mai ascultatoare de Cotroceni), manjirea imaginii liderilor.
-PSD-ul, in loc sa se faca scrum (adica sa arda si, ulterior, sa renasca din propria cenusa ca pasarea Phoenix, cu alta generatie, declarata opusa “baronilor locali”) isi strange randurile in jurul maretului conducator si reintra in joc (initiind proceduri si negociind, asa cum stie, in secret).

Reintra in joc!

Asta e pierderea mare!
Si faptul ca nu mai are nimeni puterea de decizie, ca la Bruxelles deja isi dau palme peste frunte ca ne-au primit. Ca, la fel ca in zilele de meci, nimeni nu mai lucreaza, toti comenteaza si asteapta finalul. Si sunt atatea de facut…

Am ajuns sa nu-mi mai pese, sa doresc sa castige cineva, fie FC Petrolul, fie Golden Asfaltarea, indiferent, numai sa fie o singura sabie in teaca; doua n-au intrat niciodata.

Fratilor, circ ne-ati tot dat. Gata! Acu e vremea sa va ocupati si de facutul painii!

Netiquette, sau “Ia samanta de scandal!!!”

Ca asa-i cand te mananca-n cur:
Daca tot am inchis “Capsula Timpului“, hai sa deschidem “Cutia Pandorei“.

Netiquette, Decalogul sau Codul de bune practici pe blog

Oricum, nu mai putem ignora subiectul, nu mai putem da vina pe sarbatori sau pe teama de ce zic ceilalti, din grija pentru propria imagine. Ce pana mea, hai sa luam taurul de coarne! Cu curaj, ca d-aia ne dam bloggeri, ca d-aia ne ciumetzim ca suntem originali si cu opinii. DA, sau NU!

E nevoie de un asemenea Decalog?
Cum ar trebui sa arate?

Si ca sa economisesc primele j-de reactii dictate de hormoni sau nestiinta, lamuresc de la inceput niste lucruri:

1-Nu este o impunere, este o declaratie de principii la care adera cine vrea, lipsa aderarii nedevenind o sursa de discriminare.
2-Aderarea la declaratie (decalog etc) exprima dorinta de a arata ca autorul isi asuma o responsabilitate morala atunci cand publica pe blog.
3-Perceptele se refera, nu la, cum ar zice prietenul meu Tilica “a-i zice pulii pe nume” (Iata o exprimare pe care n-o s-o gasesti in presa tiparita dar care pentru unele bloguri este parte din Trade Mark, am folosit-o doar ca sa “make a point”) ci, mai degraba, la, de exemplu, pornografie. Si la acordarea dreptului la replica, la citarea corecta a surselor si la respectarea copyright-ului, la nefolosirea atacului la persoana si asa mai departe. Percepte de baza pentru un jurnalist, dar nu toti bloggerii provin din zona jurnalistilor
4-Nu exista un sistem punitiv. Blogosfera e libera (atata timp cat nu calca legi ale statului de drept, evident)

Daca ati terminat de citit, puteti sari la jugulara!

Dilema (noua)

Una scurta, ca am o gramada de treaba:

Abia asnoapte, cand am ajuns acasa, am bagat de seama ca imi uitasem ochelarii pe noptiera. Toata ziua am lucrat fara ei si nu mi-au lipsit.

Oare mi s-a imbunatatit vederea sau mi s-a inrautatit tinerea de minte ?

Un proiect se termina dar, nici o grija, mai avem idei

Gata, punem sigiliul!
Capsula Timpului se inchide.
O vom mai deschide peste cinci ani, in decembrie 2011.

Mie mi-a placut proiectul asta deoarece:
- m-a facut sa-i cunosc mai bine pe oamenii minunati cu care l-am inceput (Carmen, Alina si Cristi) carora le multumesc public pentru participare.
- m-a obligat sa tropai prin blogosfera, ocazie cu care am vazut ca suntem destui si ca avem ce scrie.
-am dobandit o multime de prieteni, cititori sau autori de blog pe care sa-i citesc. Sunt mai sus, la “Hall of fame” si nu numai.
-si, mai ales, am dobandit senzatia aia calda in suflet ca blogul romanesc iese din copilarie.

Daca prin proiectul asta am reusit sa ne cunoastem mai bine si sa reactionam mai unitar… atunci a fost un succes.

Pana una-alta, gata! Il sigilam, eventual mai facem o evaluare oficiala a lui si… mai vorbim peste 5 ani.

A inceput 2007, apartinem de UE dar apar noi acuzatii de trafic de influenta la nivel inalt, Europa e dependenta de gazul rusesc, un mardeias agramat vinde “muzica”, in State bloggerii capata statut de jurnalist, Novac lanseaza Roblogfestul… ehe… ne asteapta un catralion de subiecte.
Si o nevoie imperioasa de a ne da cu parerea despre ele…

Ca d-aia suntem bloggeri

Tag Technorati: capsulaTimpului

Hotii la “zestre”!

Glumesc in titlu, dar uite cum intram noi si in restul Europei! Bucatica cu bucatica.

Via Florina, aflu de Cotidianul care ne anunta ca un clip publicitar cu frumusetile Serbiei, difuzat pe CNN, contine imagini din Romania.

Cica biserica din fotografie (preluare din clipul original, pe la secunda 30) ar fi din Romania, pe langa Drobeta-Turnu Severin, vis-a-vis de localitatea sarba Kladovo.

Inainte sa ne inflamam, exista vreun blogger prin zona care poate trimite o fotografie cu originalul?

Tag Technorati: capsulaTimpului

Bai flacau, Domnu’-i acasa?

Aseara pe Antena3 Elena Udrea “si-a adus aminte” ca Premierul nu numai ca a telefonat pentru a interveni in favoarea lui Patriciu, dar a si trimis un biletel la presedintie.
Conform Elenei Udrea, scrisoarea începea cu formula “Traiane, când ai timp….” şi continua pe ideea “să intervii la Parchetul General pentru problema domnului Patriciu“…

Las tratarea subiectului de baza pentru cine mai are timp si chef de inca o pagina (biletel) din capitolul “trafic de influenta”.

Acu lasati dreaq poza, ca nu e noua, si ganditi-va un pic la urmatorul aspect:

“Traiane“… versus “Domnul Patriciu“???

_________________________________

Pana-de-curent

-Daca ai “o cadere de tensiune“, risti sa ajungi la spital.
-Daca esti la spital si are loc “o cadere de tensiune“, risti sa mori…
-Daca esti, totusi, la un mare spital, chiar din Bucuresti, precum Colentina de pilda, nu-ti face iluzii, n-are nici o importanta caci:
-Daca esti anesteziat pe masa de operatie: se amana operatia.
-Daca esti la dializa: iti coaguleaza sangele in aparat.

Cand PLM o putea omu’ sa se duca la spital, fara sa se teama ca daca in blocul de langa spital se arde un bec el o sa dea ochi peste cap legat la un aparat electric devenit inutil?

Taaare mi-e ca, vorba lu’ Corbu:
“Nevermore!”