Deunazi am inceput sa revad un film clasic, “Cel frumos, cel urat si cel rau” (ordinea poate fi gresita, dar connaisseurii stiu despre ce vorbesc), si ma gandeam la aceasta “capsula a timpului”, glumin un pic, as putea spune a lui Adi. Cum era si normal, m-am transportat mental si vizual in momentul in care am vazut acest film in premiera, era cam prin 1992 sau 93. Nu m-am surprins foarte mult, poate nu este chiar un lucru cu care sa te lauzi, dar eram la fel de fascinat, aveam pe chip aceeasi privire tampa, pe care o am si acum, care ascunde de altfel o analiza destul de complexa (sic!), eram la fel de disproportionat fizic si cu nazuinte nenumarate. Ca si acum! Este trist ca in 14 ani nu ma pot lauda decat cu niscaiva aventuri amoroase, cunostinte sociale remarcabile si carti citite.
Cand mi-a explicat Adi despre ce este vorba in acest proiect, mintea mi-a fugit la poze, inscrieri si lucruri reprezentative pentru mine peste…cat timp se va deschide capsula. Dar am ajuns la concluzia ca nu prea am ceva palpabil care ar putea fi scanat si memeorat de blog. Tot ce am trait, ce am vazut, am intalnit este in capul meu, mic de altfel. As putea sa scriu la nesfarsit (ca multi altii) despre toate lucrurile minunate si mai putin minunate pe care le-am experimentat, dar nu acesta este scopul acestei capsule.
Am marele talent de a nu incerca sa imortalizez momentele de aur ale scurtei mele existente. M-am bazat intotdeauna pe imaginea pe care mi-o creez in fata celor din jurul meu, considerand ca asta e ceea ce conteaza, la urma urmei. Teribilism, comoditate, luati-o cum doriti dar asta este pozitia mea actuala. Poate e chiar frica. Frica de a ma regasi in aceeasi stare si situatie si in momentul deschiderii capsulei. Si ca sa nu se inteleaga tot ce am scris ca un manifest ieftin, imi voi face o radiografie pe care, cu ajutorul lui Adi, o voi analiza peste ani:
Nume: Vlad, stare - in stare de multe, dar necasatorit, ma cam bate gandul sa ma inmultesc, e adevarat;
Ocupatie: s-ar zice documentare, dar e un conglomerat de presa tv; financiar - supravietuiesc, dar am supravietuit si mai bine de atat, poate acum cu Europa asta a lor in care am intrat pieptul ( ca la atletism).
Posesii: textilele nu se pun. Ar fi ceva muzica si marea incercare pentru pizdosul asta de an, 007, va fi cumpararea garsonierei in care ma suport intr-un mod placut.
Rude sanatoase, alea care mai sunt, prieteni sunt aceeasi ( nu o sa mi-i enumar, pentru ca daca imi sunt adevarati prieteni, o sa fie aceeasi si peste ani-capsula).
Cam atat! V-am zis ca e trist. Ca o productie de cinema, ruseasca, orice ar face tot trist e filmul. Incheierea e asta, si e pentru mine peste ani: nu-i asa ca iti spui si acum ca e mai bine acum decat atunci cand ai scris prostiile de mai sus?
_____________________________________
Vlad n-are blog, dar i-a placut ideea. Asa ca am pus gandurile lui pe blogul meu)
Tag Technorati: capsulaTimpului
Gata, punem sigiliul!
