-Cat de pupincurist, de macinat de parvenitism si ahtiat dupa o farama de atentie din partea lui Irinel sa fii ca sa petreci revelionul la resedinta lui, ascultand canzonette cantate de “neica nimeni” si cu camerele de televiziune numarandu-ti dumicatii (care, intre noi fie vorba, nu au fost prea multi, ca erau prea fineturi)
-Si, mai ales, cat de dobitoc sa fii sa te uiti la televizor la cum isi petrece revelionul un milionar, care nu-i nici atat de proaspat facut incat sa fie extravagant, nici atat de vechi incat sa aiba stil.
Ce metafora vreti mai evidenta decat revelioanele populare din Bucuresti?
Si plina de invataturi…
1-Fiecare a facut cate unul, deci e “shucar mare” (asta stiam de mult)
2-Al lui Basescu, pentru cei mai de jos, cu muzica populara si discurs populist (“Voi ati dus Romania in Europa”=”nu-i lasati pe ceilalti sa-si faca un capital politic din asta“)
3-Al lui Tariceanu, pentru cei mai cu carte, (aia pentru care isi face imaginea calare pe Harley), cu pop rock si etc.
Pentru cine are ochi si minte, iata bazinele electorale ale fiecaruia in anticipatele care vor urma (ei, evident ca nu va participa Basescu, dar partidul lui…?).
PS. Hai, nu vorbiti prostii. Ce impacare, dom’le? Nici macar la numaratoarea secundelor nu s-au sincronizat! Si aia era clara…
