Am fost TAG-uit

Am primit un tag de la Mirona

Tagged: One book

Acum trebuie sa-mi fac datoria si “sa o dau mai departe”. “Datoria” este sa recomand o carte, dar eu sunt cam haplea si nu ma multumesc cu una. Eu va zic de un intreg ciclu. Ca la mine, cand fac o pasiune, o fac si gata, nu merge cu “stai sa vezi”. Iar pasiuni am tot avut.

Despre vise devenite realitate

Am dat peste un post al lui Catalin Tenita care mi-a adus aminte de visele care devin realitate. De fapt postul este simplu si povesteste “o faza foarte frumoasa” dar in mine chestia asta a rezonat foarte puternic.
Am eu ceva cu transpunerea viselor in realitate, a ideilor in concret, habar n-am de ce, asa mi s-au amestecat probabil cromozomii.
Ba, uneori, ca nu-mi ajunge, fac surprize celor din jur, ajutandu-i sa-si indeplineasca ei visele.
Anyway.

Copil pe vremea cand computerele mergeau cu cartele am visat sa lucrez cu ele. Sunt absolvent de automatica si pana in ‘89 am lucrat in proiectarea lor.
Am citit carti de aventuri in desert si m-am visat acolo. Peste ani am privit siluete de camile profilandu-se pe cerul rasaritului in desert.
Am vazut filme despre filme si mi-a ramas in minte clacheta care loveste cu zgomot in fata camerei. Peste ani am avut privilegiul de a rosti in intercomunicatia studioului: “Merge!“, cuvintul magic care pune in miscare masinaria televiziunii.
I-am vazut pe Dustin Hoffman si Robert Redford jucand jurnalisti in “All the president’s man“, azi lucrez intr-o redactie de stiri la fel de impresionanta.
Altele nu mi-au iesit decat prin paliative: Am vazut “Top Gun“, dar mai mult de “pilotat” pe PC simulatoare de F-16 n-am reusit.
Autostrada Soarelui parcursa cu aceleratia “la podea” a tinut loc de “Grand Prix” alaturi de Yves Montand…

Altele, cele mai multe, bineinteles ca au ramas niste visuri: Nu am plutit in imponderabilitate, nu am comandat un atac al unei trupe de comando (si, sincer, nici nu mi-as mai dori, in schimb imi plac jocurile de strategie), nu m-am scufundat in reciful de corali printre vietati viu colorate… lista e lunga

Si vine acum Catalin si povesteste “o faza foarte frumoasa” care imi aduce aminte de mine, copil, care privea fascinat un vatman ce schimba macazul. Acesta mi-a vazut privirea si m-a intrebat: “Vrei sa incerci?”
M-am ascuns atunci dupa fusta mamei.
Acum, dupa niste decenii, imi dau seama ca visul de “a schimba macazul” a ramas in subconstient.
Catalin, dar daca “mosuletul” isi indeplinea o dorinta mai veche?

.