Amintire de pus in Capsula Timpului (preluare de la http://goanga.rules.it)

Ţin minte ca acum… aiurea! Mi s-a povestit mult mai târziu.

S-au chinuit mult să-l aibă (multe familii ştiu ce înseamnă asta). Ba, mai mult, căposul, în loc să se nască în octombrie, s-a încăpăţânat să vină mai devreme cu două luni. “’Să vadă defilarea,” avea să se dea el mare, peste ani. Dar, pâna una-alta, la momentul despre care vorbim, el dormea în incubator. Că acolo a stat o vreme, “slăbănogul”. Vorba celei care îl cântărise la naştere: “ Un chil-opt-sute…, lăsăm aşa?”

Da’ să revenim.

Părinţii discutau despre ce nume să-i pună. Prin “interfon”. Adică mami la geamul maternităţii de la etaj, tati vis-a-vis pe trotuar.

“Ce nume zici să-i punem?”

Distanţă, zgomot de maşini pe stradă, tramvaie zdrăngănind. Şi peste toate, jos – ceilalţi taţi, sus -celelalte mămici, toţi strigându-şi bucuria. Sau năduful, ca tipul de-alături:

“Ce zici că avem? Fată? … pe mă-ta, să nu te prind cu ea acasă!”

Da’ iar divagăm.

Cert e că mami i-a transmis că vrea să-i pună numele odraslei… Augustin, de la luna în care s-a încăpăţănat să vină pe lume. Tati s-a strâmbat, dar cu proaspetele mămici nu te pui! A plecat sa-l declare, să-i facă Certificat de Naştere. Şi acolo o coadăăăă!

După cum “şapteluni” ăl’ mic avea să se convingă peste ani, oroarea de cozi(*) îi era înscrisă şi lui în codul genetic, şi o moştenise de la Tati care, atunci, a mâncat cuie pănă i-a venit rîndul la ghişeu.Că deh, se năşteau mulţi pe-atunci.
Mai c-o discuţie cu cei din jur, (Felicitări, Dvs ce aveţi? Un mort?! Ah, sunteţi la coada de-alături!), mai c-un fredonat de melodie, mai c-o reveneală de la berile de mai devreme… hop c-ajunge la ghişeu:

-Ce nume îi puneţi?
-….? (pauză) Ceva cu A… parcă
-Hai dom’le că n-am timp de glume!
-(de la coadă) Alo, domnu’, n-aţi avut timp nouă luni?
-Păi… nevastă-mea parcă zicea…
-(coada) …zi-ceaaa…
-Adrian! Scrie dom-le, Adrian!
…..
A ajuns iar la “interfon”:
-Gata, l-am declarat pe Adrian…!
-(apăsat) Pe… Augustin!
-Ce? Mai avem unul?
…..
Păna m-am făcut eu mai mărişor, se împăcaseră.
…..
Şi când te gândeşti că ar fi trebuit să mă cheme Augustin…
Aoleo! Să mă strige copii… Gusti?!

___________________________
(*) Şi ce Epocă de Aur pe la cozi avea să prindă…

Tag Technorati: capsulaTimpului

Prima contributie la Capsula Timpului

Inca de pe cand proiectul “Zestre pentru Europa – Capsula Timpului” era doar o idee, (nici macar cateva linii schitate pe o hartie) am stat mult sa ma gandesc la cum ar trebui sa arate prima mea contributie.
Daca ar trebui sa aleg dintre lucrurile pe care Romania le duce in Europa, care ar fi cel mai reprezentativ?

Invitatii din strainatate pe care, in ultimii ani i-am plimbat si conversat, m-au convins ca in “lada de zestre” pe care o caram cu noi in Europa exista ceva, definitoriu in ochii lor, fie ca vrem noi sau nu. Iar daca ar fi sa gasesc momentul, declicul care a pornit acel ceva, secunda care a despartit doua oranduiri istorice, atunci ar fi aceasta:

Tag Technorati: capsulaTimpului