Netoo #2

Prins intre recenzia de la “Razboiul celor doua… palate” si urmarirea “Aventurilor comisarului Varujan”, (caci, deh, asa-i la Stiri) n-am avut timp sa scriu de intalnirea Netoo#2.
O fac acum, desi s-au scris deja multe. Din care cauza, schematic, iata subiectele dezbatute:

1-Bani din blog. Deocamdata nu, decat max 100-200 de euro lunar, doar cativa capabili, cu multa munca. Acu’ raportati-va la cifra asta fiecare. Pentru unii reprezinta un mizilic, pentru altii merita.

2-Netoo = “o asociatie cu personalitate juridica prin care cotizantii sa vegheze si sa organizeze….etc“
Cate bloguri, atatea pareri (Ca d-aia suntem bloggeri).

 Profitand ca sunt pe blogul meu, va zic cu ce ganduri am plecat eu d-acolo:

-O personalitate juridica de orice fel (srl, fundatie etc) ar aduce in primul rand cheltuieli (de sediu, de computer, de retea, de secretara, de contabil, de…. mama dracului, ca multe sunt). Nimic rau in a cheltui daca ai si intrari. Dar ce venituri poate obtine ea acum? Vezi pct 1.
-Poate exista insa o entitate “informala” (termenul nu l-am propus eu ci colegul care statea in stanga mea), un cadru in care se pot pune la cale proiecte, se pot gasi parteneri, chiar se poate crea un curent de opinie. Si cu asta ajung la forta pe care ar putea-o dobandi Netoo.
Daca privim si dincolo de varful nasului vom vedea ca nu putem scoate bani din blog (inca) deoarece blogul este o necunoscuta pentru foarte multi. Din targetul vizat de publicitate doar un procent infim STIE de existenta blogurilor, iar daca vorbim despre cei pentru care blogurile reprezinta un MEDIU de informare…
(Ya knaw-ana’ meen?)
Pentru a ajunge sa trezim interesul publicitarilor trebuie nu  numai sa devenim un VECTOR, ci sa devenim unul de luat in seama, ofertant pentru ei. Ori, pana atunci mai e. Asa incat, a crea o organizatie cu stampila si Consiliu de coroana care sa vegheze cum se vor imparti banii e un exemplu clasic de caruta inaintea cailor.
Altfel ar sta lucrurile daca Netoo si-ar propune promovarea blogului in general, cresterea awarness-ului atat in randul consumatorilor cat si in cel al producatorilor de publicitate, punerea bazelor teoretice, favorizarea comunicarii intre cei care stiu si cei care vor sa stie (chiar daca asta va genera concurenta suplimentara pentru cei care acum stiu). Pe scurt, cresterea Roblosferei (nici termenul asta nu-i al meu, stati linistiti) macar pana la punctul de unde va fi bagata in seama. Modalitatile le putem discuta la Netoo #3.
E doar o parere intre atatea, la care astept comentarii. Doar d-aia ne-am apucat de blogareala: sa comunicam.

___________________
Foto cu sprijinul Zoso si Manafu, via Ana Pobleanu

Meci de tot rahatul

Uite cat e ceasul!
Si inca de pe la ora 17.00 toata lumea de la News este in “stand-by”. Editia speciala este gata pregatita, stim pe cine am suna sa-si dea cu parerea in direct, avem deja materiale pregatite cu biografii ale mai multor posibili inlocuitori. Cap-sincroane “semipreparate” la care mai trebuie pus numai numele celui care il va succeda pe Comisarul Varujan. DACA va fi respinsa candidatura sa, cum tot insinueaza celebrele… “surse”. Simtim de peste tot tensiunea si, daca noi o simtim, cum or resimti-o telespectatori? La fel erau colegii de la sport in saptamana meciului cu Steaua.
La fel a fost toata saptamana: cand s-a numit ministrul Apararii, seful AVAS-ului… si tot asa. Tensiunea aduce audienta, competitiile fac rating.

Competitii, meciuri, caci asta au ajuns.
Se fac pariuri, repet, SE FAC PARIURI. Ca la Pronosport. Cine va iesi, cine va marca urmatorul punct, cine va castiga in “Meciul Palatelor”?

Atac al stoperului de la Cotroceni impotriva “Apararii” adverse. V-am luat ministerul, punct pentru noi! Contraatac la AVAS, punct obtinut! Inlocuirea lui…. am inscris noi! Da, dar ne razbunam caci il punem pe al nostru la….!
Cand nu e meci, e blat.
Capitani se inteleg intre ei si trantesc meciul: aici luati voi, in retur luam noi. Se manjeste arbitrul si aceste da dupa muste cu cartonase rosii. Sau dupa Comisarul Varujan.
Iar lumea se uita ca la meci, caci asta a ajuns. Un meci. O competitie de dat la gioale la care ne uitam de pe margine, cu sufletul la gura, ca la un derby.
Sau, daca stau bine sa ma gandesc, mai rau: ca la un meci de Catch. Totul e o conventie, loviturile sunt gandite pentru spectacol. Ne uitam, participam, strigam… ca in galerie. Am inteles ca toata efervescenta asta nu aduce de fapt… nimic.
Pentru noi.
Pentru ei, e schimbarea unui raport de forte, e… un loc in clasament.

Paine si circ.
Da-le un pic de paine si mult circ. Sa se uite la meciul asta cu fiorul urmaririi unei finale palpitante. Sa aclame, sa injure, si, in ultima instanta, sa-si scuipe din cosul pieptului amarala nereusitelor de fiecare zi. Poate asa nu baga de seama ca, de fapt, miza sunt tot ei, amaratii din galerie, si institutiile statului cu care ii guvernam.

Hai ai nostri!!!

Huidu si (noua) Gainusa?

Rocada facuta “pe sestache” in componenta Carcotasilor a cam prins lumea pe picior gresit. Teo alaturi de Hiudu fara Gainusa?
Interesting!

Unii au vazut emisiunea, altii nu. Altii, ca mine, au ascultat-o pe jumatate si cu jumatate de ureche avand alte “presante” pe cap. D-aia nu dau cu parerea despre cum a fost, daca mi-a placut sau nu. Pana nu pun mana pe cifrele de audienta, nu mai zic nimic.

Doar va ascult

Una peste alta:
-Cum a functionat cuplul?

______________________

(later edit) Cascadoria asta le-a adus un salt de audienta. Au sarit de la 4% la 7%. Cu prima ocazie facem si analiza.

Sexul, animalele si copii

Baaai, vorba papagalului, “Îmi bag picioarele în ele de pene, faza asta trebuie comentata!”

Totul a pornit de la o parodie a celebrului “Ghita” realizata de DJ Ica si MC Bubutza pe care o puteti asculta AICI, gasita în portofoliul userului littlebig de pe evoca

Stratana asta mica intra tot mai adânc în constiinta publica, fie ca unora place în timp ce altora (multora?) nu.
Iar dintre “astia multi si satui pana peste cap”, recunosc, fac si eu parte.
Având privilegiul (sau nesansa) de a lucra într-o gasca covârsitor de feminina, am avut parte si eu de Ghita tâsnind prin castile date la maximum, de “Giu-giu-giuuuu, ca-mi vine s-o manâââânc !”, de “Stai s-o mai pun o dataaaa…!” si alte rezultate ale glandelor inflamate.
Nu pot contesta însa ca pustoaica, desi rezultatul unei strategii de marketing de succes, s-a bazat pe altceva decât atuurile unanim acceptate si folosite în soubiznisul dâmbovitean. Fara bucisoare dezgolite, fara tâtisoare zvâcnitoare. Da, vocea îi e usor prelucrata dar da, a iesit, la vârsta ei, pe o scena mare si a cântat live. Si înca bine.
Nu, nu a dat din “tăti şeli” unduindu-se languros, dar pentru ca la vârsta ei curbele voluptoase înca nu au aparut.

In advertising se spune ca “sexul, animalele si copii vând”. Satui de”guriste săxoase” promovate dupa marimea cupei la sutien si neiesind la rampa (înca) vreun catel cântaret, iaca ce usor se ajunge la noua reteta a succesului. Parca vad ca în curînd apar si epigonii.

Am mai zis-o: Mie parodia mi se pare cel mai clar indicator că parodiatul a făcut ceva la superlativ. Este ori omagierea supremă ori miştocăreala supremă.

Fabula cu voci

 

Sa vezi si sa nu crezi.

Dupa acatiste date la biserica si enumerare in barba de sfinte figuri din aceeasi bransa, iaca s-a dat drumul la tronsonul intre Piata Presei si Baneasa. Lucrare mare, bulibaseala a traficului pe masura, inca o victorie a constructorilor romani, nu mai comentez ca au scris multi altii inaintea mea.

 

Ce cred eu cu tarie, insa, este ca:

 

(Vocea teoriei)
Calculand la planseta dom’ inginer care nu prea face exces de excursii pe santier deoarece este alergic la praf, tocmai zicea:
-… impartit la atatia oameni… cu coeficientul… hai sa zicem 2,18… Va fi gata in 10 zile!

 

(Vocea practicii)
Sosit pe santier odata cu prima macara, Nea Tase, ajuns dupa o viata intreaga de constructii toooocmai sef de echipa, a zis privind lucrarea cu mainile in buzunar:
-Aici e treba de doua saptamani, tata!

 

(Vocea politicii)
Dupa prima zi de haos si injuraturi si proteste si “…va-n gura de prosti si pe noi pe langa voi ca v-am votat da vin ele alegerile urmatoare…” a aparut “sfantul” comunicat de presa prin care “venind in intampinarea cererilor bla-bla, se vor depune eforturi bla-bla, va fi gata intr-o saptamana! “

 

Circulatia s-a reluat dupa doua saptamani. Fix!

 

Ce ziceti de fabula asta?

 

Un fel de SRL

Cine isi mai aminteste de vremurile “Intoxicatului cu plumb de la Targoviste” stie ca cele trei initiale magice de azi, S.R.L., (daca sunt atasate propriului nume indicand faptul ca “ai o firma”), pe vremea aceea indicau “Saptamana Redusa de Lucru” sau “Sambata Libera”.

Ei bine, cam asta mi s-a intamplat si mie azi, lucrator fiind intr-o institutie media cu foc continuu. Am avut o Sambata Libera.

1-Drept pentru care, printre altele, am iesit din Bucuresti pana la Mogosoaia. Acolo am avut privilegiul sa revad cele doua morminte ale celor doua beizadele ale familiei Bibescu-Brancoveanu, aviatori amandoi, cazuti unul in 43 si celalalt in 44, ambii la varsta de 22 de ani. Tocmai gandeam asupra sortii care i-a luat pe amandoi, la 22 de ani, aviatori; la ce ar fi putut simti parintii lor; la faptul ca (habar n-am, dar e posibil) unul luptase cu, celalalt impotriva nemtilor; la…

“… hai draga sa ne uitam si noi la mormintele astea, ia uite ca se poate urca pe acolo, ei, trebuie sa se poata urca ca altfel domnul pe unde o fi urcat, uite, vezi ca se poate urca, ce placi sunt astea, ale cui or fi mormintele, aha uite ca scrie: Brancoveanu… da, stiu, astia or fi copii aia de le-au taiat turcii capul…”

2-Doamna de mai sus, pe care am auzit-o vorbind incontinuu pana distanta mi-a venit in ajutor, a votat cu siguranta in seara asta la Mari Romani care, uite, se termina.

3-A propos de Mari romani: “Told you so” (Stefan cel Mare)

4-Tema de gandire: Abia astept sa verific luni cifrele de audienta. In timp ce televiziunea nationala, intr-o emisiune reusita de dezbatere, desemna cei mai importanti romani, pe un alt post era Miss Playboy Romania cu tatisoare iar pe altul se arata cum se alege o playmate, evident cu alte tatisoare.

Mari rrromani

Initial m-a enervat.

Rau!

Adica “hai sa ne dam in stamba, care-i mai rrrroman decat altul”, sa comparam mere cu pere si sa declaram care-i cea mai pruna. Absurd!.

Viata insa nu tine seama de parerile mele asa incat, cu sau fara voia mea, maine va fi “finala”, “turneul final”, “finala pe aparate” sau cum vreti sa-i spuneti. Pe de alta parte, ignorand absurditatea transpunerii in practica (Stefan cel Mare e la fel de roman ca Nadia?), salut pe bune initiativa de a ne discuta pe fata, direct si separat de cliseele indeobste acceptate, personalitatile cele mai reprezentative.

Cine va fi, cine va fi?

Eu dau deja premiile mele:

-Alegerea mea analitica: Carol I.

-Alegerea mea sentimentala: Nadia Comaneci (i-am trait victoriile si am simtit mandria pe care au generat-o).

-Premiul “Best marketing”: candidatura lui Wurmbrand sustiunuta prin internet de o miscare intensa a diasporei bine sensibilizata.

(Si, ca sa nu ziceti ca dau premii tuturor pentru ca, la sfarsit, indiferent cine castiga, sa pot spune “V-am zis eu…!”

-Cine cred eu ca va castiga desi nu este si alegerea mea: Stefan cel Mare, pentru ca, indiferent cat vom crede ca ne-am emancipat, ne-am schimbat mentalitatile si am scapat de scheme mentale inoculate, nimeni nu se poate “lupta” cu imaginea lui “cel Mare si Sfant“. Invingatorul care in jumatate de secol de domnie(!) a facut “ce a vrut muschiul lui” in partea asta de Europa a ajuns, de cateva sute de ani deja, dincolo de “aria de acoperire” a unui talk show/concurs televizat.

Alegerile noastre sunt determinate de scheme mentale activate deliberat sau accidental.

Fotbal ceresc la Bucuresti

Taare frumos a fost să vedem “Galacticii” zburdând pe iarba din Ghencea şi jucându-se cu mingea. Pentru cine e interesat si a avut privilegiul să fie şi în tribune, a fost fascinant să vadă şi jocul fără minge, echipa strângându-se sau dilatându-se imediat, după necesităţi.

Pe scurt:

Galacticii au jucat la Bucureşti!

După cum se vede şi din a doua fotografie, păcat că Steaua nu era acolo